Eclipsele anului 2012
În acest articol doresc să supun atenţiei dvs. câteva date interesante legate de eclipse în general şi o trecere în revistă a acestor fenomene ce se vor produce în anul curent, 2012.
Eclipsa este fenomenul în care un corp ceresc intră în umbra altui corp ceresc. În cazul sistemului Pământ – Lună, satelitul nostru Luna, poate intra la anumite momente în umbra Pământului. La fel, sunt cazuri în care umbra Lunii traversează în anumite zone, suprafaţa terestră. Noi numim asta eclipsă de Soare. De fapt este vorba de ocultaţie.
 |
| Tipuri de eclipse (stânga – eclipse de Soare, dreapta – eclipse de Lună) |
Datorită luminii venite de la Soare, atât Pământul cât şi Luna proiectează în spaţiu conuri de umbră şi penumbră. Conul de umbră al Pământului se află în planul eclipticii, pe când cel al Lunii poate fi la nord sau sud de ecliptică după locul pe care îl ocupă la un moment dat în orbita ei.
Pentru ca aceste fenomene să se poată întâmpla trebuie îndeplinite câteva condiţi şi anume:
a) Într-un an de zile pot avea loc cel puţin două eclipse de Soare şi niciodată mai mult de cinci. Pot fi maximum trei eclipse de Lună şi niciodată mai puţin de două.
b) Numărul maxim de eclipse de Lună şi de Soare, ce se pot produce într-un an, este de şapte. O eclipsă de Lună este întotdeauna precedată sau urmată de o eclipsă de Soare.
c) Modelul de producere al eclipselor tinde să se repete cu un ciclu de 18 ani, 11 zile 8 ore, numit ciclul Saros. Însă acest model nu se repetă cu exactitate.
Numărul de combinaţii posibile este redat în figura de mai jos.
 |
| (semilună = eclipsă de Lună, cerc punctat = eclipsă de Soare) |
A: Eclipsele de Soare
Cu siguranţă este fenomenul astronomic cel mai spectaculos şi care, secole la rând a fascinat şi totodată a înspăimântat civilizaţiile antice. În zilele noastre, fenomenul este pe deplin înţeles şi predictibil.
O eclipsă de Soare se produce atunci când Luna trece între Pământ şi Soare, prin faţa Soarelui. Văzut de pe Pământ, discul Lunii e de obicei mai mare decât cel al Soarelui şi, dacă se interpune între privitor şi Soare, îi “blochează” lumina, aruncând o umbră corespunzătoare pe Pământ. Când discul Lunii acoperă în întregime pe cel al Soarelui imaginea luminoasă obişnuită a Soarelui este blocată complet şi, pentru o anumită zonă de observaţie şi o anumită durată, de ordinul câtorva minute, eclipsa de soare este totală. Eclipsele totale de Soare permit executarea unor studii astronomice speciale, dar au loc mult mai rar decât cele parţiale.
Fiecare eclipsă de Soare are o proprietate aparte şi se poate vedea doar dintr-o anumită zonă de pe glob aşa cum apare în imaginea de mai jos, unde sunt trasate zonele de centralitate ale eclipselor de Soare în perioada 2001-2020.
Acoperirea discului solar de către cel al Lunii oferă posibilitatea, în cazul eclipselor totale, observării părţii superioare a atmosferei solare, coroana solară. O zonă luminoasă şi difuză, unde putem surprinde în cele câteva minute ale totalităţii, protuberanţele solare. Jeturi de plasmă expulzate în urma erupţilor ce au loc la suprafaţa Soarelui.
Tipuri de eclipse de Soare
Eclipsa totală – are loc atunci când Soarele este obturat complet de Lună. Imaginea strălucitoare a Soarelui este înlocuită timp de câteva minute de silueta întunecată a Lunii. Totuşi, coroana Soarelui, mult mai strălucitoare decât Luna, rămâne vizibilă. Eclipsele totale sunt vizibile doar pe o fâşie îngustă de pe suprafaţa Pământului (vezi punctul negru din imaginile alăturate). Eclipsa inelară – apare atunci când Soarele şi Luna sunt aliniate exact cu Pământul, şi diametrul aparent al Lunii este mai mic decât cel al Soarelui. Din Soare se mai vede doar marginea, în formă de inel strălucitor ce înconjoară Luna întunecată. Eclipsele de Soare inelare sunt un eveniment astronomic rar.
Eclipsa inelară – apare atunci când Soarele și Luna sunt aliniate exact cu Pământul, și diametrul aparent al Lunii este mai mic decât cel al Soarelui. Din Soare se mai vede doar marginea, în formă de inel strălucitor ce înconjoară Luna întunecată.
Eclipsa parţială – se produce atunci când Soarele şi Luna nu sunt aliniate exact şi astfel Luna obturează Soarele doar parţial. Acest fenomen poate fi observat de obicei de pe o mare parte a Pământului, în special în exteriorul benzii de totalitate.
B: Eclipse de Lună
O eclipsă de Lună se produce când Luna trece prin umbra Pământului, cele două corpuri fiind aliniate cu Soarele. Desigur, configuraţia se produce la faza de Lună Plină şi când Luna este aproape de unul din nodurile orbitei sale ce intersectează ecliptica.
Tipuri de eclipse de Lună
Fazele unei eclipse de Lună sunt prezentate în tabelul 1. Corespondentele lor sunt date în figura de mai jos şi sunt relative pentru toate tipurile de eclipsă.
Traseul 1 – corespunde eclipsei totale prin umbră; traseul 2 – pentru o eclipsă prin penumbră. Traseul 3 şi 4 ne prezintă aspecte ale eclipsei parţiale prin umbră şi penumbră. Între fazele t2 şi t6, Luna se află în contact cu conul de umbră al Pământului.
Întunecarea şi coloratura: în general nu este uşor să se facă această determinare la începutul eclipsei, datorită strălucirii părţii neeclipsate a discului lunar, din cauza contrastului puternic. Penumbra este între 100 şi 1000 de ori mai luminoasă decât partea de Lună eclipsată de umbră. De aceea estimarea pe scara Danjon se face la mijlocul eclipsei, tocmai pentru ca privirea să nu fie afectată de contrastul puternic dintre partea discului deja acoperit de umbră şi partea din discul lunar care încă străluceşte puternic.
Tabelul 1:
Faza Descrierea
I Luna în penumbră, între t1 şi t2
II Luna în umbră, între primul contact exterior t2 şi primul contact interior t3
III Eclipsă totală în umbră, de la t3 la t5, şi mijlocul eclipsei la t4
IV Luna iese din umbră între al doilea contact interior t5 şi al doilea contact exterior t6
V Luna iese din penumbră între t6 şi t7
Aici, câţiva factori determină luminozitatea. Putem aprecia relativ această luminozitate, folosind o scară determinată de Danjon (tabelul 2). Această scară are la bază luminozitatea şi culoarea Lunii eclipsate. Estimarea este recomandată să se facă la momentul maxim al eclipsei observată cu ochiul liber sau cel mult cu un binoclu (<15x).
În cazul eclipselor parţiale prin umbră estimarea luminozităţii este posibilă, dar cu dificultate, datorită faptului că o porţiune din discul lunar este luminat (în penumbră).
Există o corelaţie între luminozitatea eclipselor (scara Danjon) şi ciclul solar, crescând la scurt timp după minimul ciclului (de la 0 la 4).
Tabelul 2
Număr Aspectul Lunii
0 Eclipsă foarte întunecată. Luna se observăcu greu, mai ales la momentul maxim
1 Eclipsă întunecată, culoare gri – brună.Detaliile discului se observă cu greutate
2 Eclipsă roşie sau ruginie (cărămizie), curegiunea centrală întunecată şi regiunea marginală luminoasă
3 Roşu – cărămiziu. Umbra de multe oriluminoasă, margine gălbuie
4 Luminoasă (orange) sau arămie,marginea luminoasă cu tonuri de albastru
ECLIPSE DE SOARE ŞI LUNĂ ÎN ANUL 2012
1) 20-21 mai 2012 Eclipsă inelară de Soare (invizibilă din România).
Caracteristici:
Ciclul Saros = 128 , membră = 58 la 73.
ELEMENTELE ECLIPSEI
Contactele externe/interne (penumbra)
P1 = 20h56m07,0s UT
P4 = 02h49m21,5s UT
Contactele externe/interne (umbra)
U1 = 22h06m16,9s UT
U2 = 22h11m46,7s UT
U3 = 01h33m42,6s UT
U4 = 01h39m10,9s UT
Lăţimea benzii de centralitate = 236,9 km
Durata eclipsei = 05m46,3s
Umbra Lunii atinge Pământul în zona de SE a Chinei, la ora 22:06 UT, traversează oceanul Pacific la nord şi atinge coasta de vest a Americii de Nord la ora 1:30 UT.
Magnitudinea eclipsei = 0,94.
Conjuncţia ecliptică are loc la ora: 23h48m07,8s TD (23h47m01,2s UT).
Faza maximă are loc la ora: 23h53m53,3s TD (23h52m46,6s UT).
Soarele la momentul fazei maxime Luna la momentul fazei maxime
(coordonate geocentrice) (coordonate geocentrice)
R.A. = 03h52m43,0s R.A. = 03h52m30,7s
Dec. = +20°13’15,1″ Dec. = +20°39’06,3″
Semi diametru = 00°15’48,1″ Semi diametru = 00°14’43,3″
Paralaxa orizontală = 00°00’08,7″ Paralaxa orizontală = 00°54’01,7″
Dacă am fi situaţi pe linia de centarlitate, undeva în nordul Oceanului Pacific, eclipsa s-ar observa astfel:
 |
| (în sânga: Pământul văzut din centrul Lunii, în dreapta: Luna “văzută” de la Bucureşti) |
Dacă un observator aflat la Bucureşti ar putea observa (ipotetic) această eclipsă – privind prin Pământ – ar observa o eclipsă parţială, astfel:
 |
| (în sânga: Pământul văzut din centrul Lunii, în dreapta: Luna “văzută” de la Bucureşti) |
2) 4 iunie 2012 Eclipsă parţială de Lună (invizibilă din România).
Caracteristici:
A doua eclipsă din acest an este o eclipsă parţială de Lună prin umbră (invizibilă din România).
Ciclul Saros = 140 , membră = 25 la 80.
ELEMENTELE ECLIPSEI
Contactele eclipsei
P1 = 08h48,2m UT
U1 = 09h59,8m UT
U4 = 12h06,5m UT
P4 = 13h18,3m UT
Graficul arată zona de pe glob din care eclipsa poate fi urmărită.
Pentru zona de pe Pământ din care eclipsa de Lună poate fi urmărită, aspectul acesteia arată ca în imaginea de mai jos:
Magnitudinea eclipsei prin umbră = 0,38.
Magnitudinea eclipsei prin penumbră = 1,32.
Conjuncţia ecliptică are loc la ora: 11h12m39,9s TD (11h11m33,2s UT ).
Faza maximă are loc la ora: 11h04m20,0s TD (11h03m13,4s UT ).
Rază penumbră = 1°,3 , rază umbră = 0°,8.
Soarele la momentul fazei maxime Luna la momentul fazei maxime
(coordonate geocentrice) (coordonate geocentrice)
R.A. = 04h51m33,3s R.A. = 16h51m37,6s
Dec. = +22°30’16,0″ Dec. = -21°39’56,5″
Semi diametru = 00°15’45,9″ Semi diametru = 00°16’37,9″
Paralaxa orizontală = 00°00’08,7″ Paralaxa orizontală = 01°01’02,3″
Durata eclipsei: prin penumbră = 4h30,2m ; prin umbră = 2h06,6m.
3) 13-14 noiembrie 2012 Eclipsă totală de Soare (invizibilă din România)
Caracteristici:
Ciclul Saros = 133 , membră = 45 la 72.
ELEMENTELE ECLIPSEI
Contactele externe/interne (penumbra)
P1 = 19h37m58,1s UT
P2 = 21h43m42,5s UT
P3 = 22h39m44,4s UT
P4 = 00h45m34,1s UT
Contactele externe/interne (umbra)
U1 = 20h35m08,4s UT
U2 = 20h37m03,7s UT
U3 = 23h46m27,5s UT
U4 = 23h48m24,1s UT
Lăţimea benzii de totalitate = 179,0 km
Durata eclipsei = 04m02,2s
Umbra Lunii atinge Pământul în zona de nord a Australiei, la ora 20:35 UT, traversează oceanul Pacific la sud şi părăseşte Pământul cu puţin timp înainte de a atinge coasta de vest a Americii de Sud, la ora 23:48 UT.
Magnitudinea eclipsei = 1,05.
Conjuncţia ecliptică are loc la ora: 22h09m06,6s TD (22h07m59,8s UT ).
Faza maximă are loc la ora: 22h12m55,0s TD ( = 22h11m48,2s UT ).
Soarele la momentul fazei maxime Luna la momentul fazei maxime
(coordonate geocentrice) (coordonate geocentrice)
R.A. = 15h18m06,7s R.A. = 15h17m51,2s
Dec. = -18°15’02,7″ Dec. = -18°37’29,7″
Semi diametru = 00°16’09,9″ Semi diametru = 00°16’42,4″
Paralaxa orizontală = 00°00’08,9″ Paralaxa orizontală = 01°01’19,0″
Dacă am fi situaţi pe banda de totalitate, undeva în sudul Oceanului Pacific, eclipsa s-ar observa astfel:
 |
| (în sânga: Pământul văzut din centrul Lunii, în dreapta: Luna văzută de pe banda de totalitate) |
4) 28 noiembrie 2012 Eclipsă de Lună prin penumbră (vizibilă din România)
Caracteristici:
Ciclu Saros = 147, membră = 11 la 71.
ELEMENTELE ECLIPSEI
Contactele eclipsei
P1 = 12:14:58 UT
P4 = 16:51:02 UT
Graficul arată zona de pe glob din care eclipsa poate fi urmărită.
Pentru zona din care eclipsa poate fi urmărită, aspectul acesteia arată ca în imaginea de mai jos:
Magnitudinea eclipsei prin umbră = -0,19.
Magnitudinea eclipsei prin penumbră = 0,92.
Conjuncţia ecliptică are loc la ora: 14h47m02,9s TD (14h45m56,1s UT ).
Faza maximă are loc la ora: 14h34m06,8s TD (14h33m00,0s UT ).
Rază penumbră = 1°,2 , rază umbră = 0°,6.
Din România, la momentul când răsare Luna (la Bucureşti) 16:39, eclipsa este la final.
Din păcate eclipsele de Lună prin penumbră nu pot fi percepute de ochiul uman, deoarece penumbra este între 100 şi 1000 de ori mai luminoasă decât partea de Lună eclipsată de umbră.
În concluzie, în acest an au loc patru eclipse. Două de Soare şi două de Lună, iar din toate acestea, nici una nu poate fi observată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu